2 Împăraţi 2

Şi a fost aşa: când a vrut Domnul să-l înalţe pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie a plecat cu Elisei de la Ghilgal.

Şi Ilie a zis lui Elisei: „Stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Betel“. Şi Elisei a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au coborât la Betel.

Şi fiii profeţilor care erau în Betel au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“

Şi Ilie i-a zis: „Elisei, stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Ierihon“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au ajuns la Ierihon.

Şi fiii profeţilor care erau în Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“

Şi Ilie i-a zis: „Stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Iordan“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“.
Şi au mers amândoi.

Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, deoparte, şi ei amândoi au stat lângă Iordan.

Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta; şi au trecut amândoi pe uscat.

Şi a fost aşa: după ce au trecut, Ilie a spus lui Elisei: „Cere ce să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine“. Şi Elisei a zis: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“

Şi el a zis: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi; iar dacă nu, nu va fi“.

Şi a fost aşa: pe când mergeau ei încă şi vorbeau, iată un car de foc şi cai de foc; şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a suit la ceruri într-un vârtej de vânt.

Şi Elisei l-a văzut şi a strigat: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.

Şi a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului.

Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a zis: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit şi el apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta. Şi Elisei a trecut.

Şi fiii profeţilor care erau în faţa Ierihonului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei“. Şi au venit în întâmpinarea lui şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.

Şi i-au zis: „Iată acum, cu robii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; te rog, să meargă ei şi să-l caute pe stăpânul tău; poate Duhul Domnului l-a ridicat şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale“. Şi el a zis: „Nu-i trimiteţi!“

Şi au stăruit de el până când el s-a simţit jenat şi a zis: „Trimiteţi!“ Au trimis deci cincizeci de oameni şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

Şi s-au întors la el (el stătea acum în Ierihon); şi el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?“

Şi oamenii cetăţii au zis lui Elisei: „Iată, te rugăm, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi pământul neroditor“.

Şi el a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el“. Şi i-au adus.

Şi a ieşit la izvorul apelor şi a aruncat sarea acolo; şi a spus: „Aşa zice Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte, nici nerodire»“.

Şi apele s-au vindecat până în ziua aceasta, după cuvântul lui Elisei, pe care-l spusese.

Şi de acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când se suia pe drum, au ieşit din cetate nişte băieţi mici şi râdeau de el şi ziceau: „Suie-te, chelule! Suie-te, chelule!“

Şi el s-a întors şi s-a uitat la ei şi i-a blestemat în Numele Domnului. Şi două ursoaice au ieşit din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi de băieţi dintre ei.

Şi de acolo a mers la muntele Carmel; şi de acolo s-a întors în Samaria.